ROMANIA
 |
 |
|
De la a fi tutelat la parteneriat... "Cine vrea să-i câştige pe alţii, trebuie să-şi pună inima la bătaie". ( Adolph Kolping )
Suntem în primul rând o organizaţie formată din membri, o comunitate de acţiune şi formare. Proiectele derulate începând cu 1992 servesc organizaţiei noastre şi îndeplinirii misiunii şi obiectivelor ei. Noţiunea de parteneriat cuprinde în sens larg tot ce se referă la dezvoltarea muncii de asociaţie, punerea în practică a unor proiecte, etc. Parteneriatul existent în cadrul Familiei Kolping sau la un alt nivel organizaţional este unul care vizează dezvoltarea oamenilor şi nu în primul rând un mijloc de accesare de fonduri. Există şi forme de parteneriat care se referă strict la activitatea de proiecte, acesta fiind de scurtă durată, numai în perioada finanţării unui anumit proiect. Acţiunea de a tutela – înseamnă că cineva ocroteşte, sprijină, preia în subordine pe altcineva. Persoanele implicate în această acţiune se află pe poziţii diferite.Partneneriatul – presupune o relaţie existentă la acelaşi nivel, cei implicaţi fiind la fel de valoroşi, având drepturi egale, fiecare oferind şi primind în acelaş timp. Elementele esenţiale ale activităţii de parteneriat sunt:
Acţiunea de a tutela se poate dezvolta într-o relaţie de parteneriat, cu condiţia ca ambele părţi să fie deschise, cu disponibilitate de a învăţa şi mai ales fără să-şi încalce demnitatea.
Structură asemănătoare Pentru reuşita unui parteneriat în cadrul organizaţei noastre este nevoie de o structură asemănătoare. Prin adoptarea noilor statute în cadrul Adunării Generale a Organizaţiei Internaţionale Kolping din anul 2002, Mexic, a fost consfinţit cadrul general de funcţionare a asociaţei Familia Kolping şi a celorlalte organizaţii de la nivel diecezan, regional şi central. Resurse umane În primul rând este nevoie de "chipuri", fără de care nu se poate da startul. Mai întâi, oamenii trebuie să-ş vadă feţele, trebuie să înceapă să se cunoască. Disponibilitatea elaborării unui concept comun este pentru ambii parteneri valabil. În ultimii ani în România se configurează o "crispare" evidentă asupra propriilor obiective, folosindu-se tehnici de "cosmetizare" pentru influenţarea rezultatelor obţinute. Vocea partenerului trebuie ascultată chiar dacă ea pare uneori destul de tăioasă. Stabilitatea internă este starea care poate influenţa hotărâtor dezvoltarea sau involuţia unei activităţi de parteneriat. Actorii trebuie să se cunoască. Grupa de lucru trebuie să funcţioneze de mai mulţi ani. Speranţa că numai printr-un parteneriat o asociaţie poate să funcţioneze, să devină activă este de cele mai multe ori o iluzie. Anumite succese şi eşcuri, sau conflicte soluţionate în viaţa de zi cu zi a unei asociaţi sunt o bază solidă pentru accederea la o relaţie de parteneriat. Dacă grupul de lucru este în continuare activ, după experimentarea unor astfel de trări pozitive sau negative, înseamnă că cei implicaţi se identifică cu misiunea şi obiectivele asociaţei sau organizaţei din care fac parte. Fără de astfel de procese, care sunt deopotrivă utile, se lucreazăla întâmplare, după deviza "ce iese, iese". Resurse materiale Scopurile trebuie să fie clare. De multe ori se nasc aşteptări care nu se fac cunoscute niciodată. Formularea aşteptărilor trebuie să fie făcută printr-o comunicare directă şi clară. Pentru activitatea de parteneriat este nevoie de resurse financiare suficiente pentru a asigura comunicarea (telefon, internet) şi mai ales cheltuielile de transport. Condiţii specifice Prin activitatea de parteneriat pot fi create "insule ale bunătăţii" sau noi dependenţi. Pentru a evita astfel de situaţii, mai ales în cadrul unor proiecte de anvergură este nevoie de implicarea unor experţi sau persoane competente. Pentru anumite domenii este nevoie de specialişti. Nu putem accepta situaţia unora care se cred buni la toate. Destule proiecte au eşuat în România ultimilor ani datorită zelului creator sau al unui spirit habotnic greu de înţeles. Concomitent cu aceasta, alte persoane din afara ţăii au supraevaluat posibilităţile din Româia, oferind soluţii şi "etichete pentru paradis". Durata O activitate de parteneriat nu presupune stabilirea unei perioade de timp. Pentru persoanele care aparţin unor culturi diferite trebuie luată în calcul o perioadă de minim 8-10 ani. Dezvoltarea are nevoie de timp. În această perioadă partenerii trebuie să fie pregătiţi pentru "suişuri şi coborâşuri". Comunicarea Partenerii trebuie să schimbe informaţii (date) unii despre alţii. Mai mult decât atât, trebuie să-şi împărtăşească emoţiile, criticile, să se impulsioneze.Călătoriile oferă ocazia cunoaşterii lor şi nu trebuie identificate cu "turismul ieftin". Spiritualitate Prin spiritualitate înţelegem: rugăciuni comune, schimb de simboluri spirituale, participarea reciprocă la rugăciunea credincioşilor, învăţarea unor câtece religioase. Solidaritatea Este mai mult decât un sentiment vag de compasiune pentru suferinţa atâtor oameni. Este decizia de implicare pentru binele comun.Se pot scrie cărţi despre fiecare relaţie de parteneriat. Putem înşira toate aspectele pozitive şi negative, dar un lucru rămâne evident, şi anume, alături de parteneri am avut minunata şansă să ne formăm ! Aceşia sunt oamenii care, având convingeri profund creştine, au ales să păşească alături de noi, profitând de schimbul atât de necesar între diferitele lumi care promovează mai multi sau puţin pregnant valori materiale sau spirituale.
Eduard Dobre, Braşov 2007 |